Weekend la EFA!

Weekend la EFA!

Ca sa o iau cu inceputul, am fost extrem de fericita si onorata cand m-am trezit cu un mail total neasteptat din partea Academiei Europene de Film sa particip la Gala Premiilor de anul acesta si sa inmanez un premiu. Mi-am facut evident scenarii, au inceput pregatirile, probele in show-room-ul Mariei Lucia Hohan pentru Red Carpet, pantofi, accesorii, research pe google:). Am vazut evident filmele nominalizate, despre care am sa scriu in urmatorul post, ca sa fiu informata si sa stiu tot!
Vineri, cand am ajuns dupa multe ore de zbor si asteptare, am avut putin timp sa ma linistesc, sa fac o plimbare scurta in preajma hotelului si sa mananc ceva usor. Hotelul era langa un parc foarte vechi din Riga, imaginea din fereastra era minunata. Seara am fost la receptia de bun venit in care nominalizatii impreuna cu prezentatorii premiilor au fost adusi in fata publicului si aplaudati. Trebuie sa spun ca nu cunosteam acest detaliu, a fost o adevarata surpriza si de unde stateam linistita in public , m-am trezit pe o scena a Palatului Prezidential in lumina reflectoarelor. Intr-un fel a fost mult mai bine pentru ca emotiile m-au luat din scurt si n-am avut timp decat sa ajung in fata si sa vad cum Wim Wenders si Agnes Varda impreuna cu alti regizori din intreaga Europa ne aplauda zambind. Liv Ullmann a prezentat premiul pentru Best Director, asa ca am stat in acelasi rand si ne-am bucurat de aplauzele salii 🙂
Acum o saptamana eram deja la repetitiile pentru o seara minunata. L-am cunoscut pe co-prezentatorul meu, Barry Atsma, un actor olandez cu un umor nebun si total dezinhibat pe scena 🙂 Gandindu-ma la highlightul emotional al acestor zile, mi-am dat seama ca acesta a fost momentul de asteptare in culise, cu 2 pasi inainte de a intra pe scena. Aveam un ecran mare pe culoarul de intrare spre scena unde se derula totul live. A inceput clipul montat al filmelor nominalizate pe Valsul no.2 a lui Shostakovich. Am inchis ochii si am simtit toata vibratia salii si a muzicii. Intamplator sau nu, desi demult nu mai cred in lipsa conexiunilor, ci doar in hazard, valsul este cel pe care il ascultam pentru o secventa din ultimul film in care am jucat, “Rumeno”(working title).
Premiile pe care le-am inamanat au fost pentru Discovery of the Year (The Tribe- Miroslav Slaboshpytskiy) si Best Short (The Chicken-Una Gunjak) . Am facut la un moment dat referire la Steve McQueen, care in 2008 era cel care primea premiul pentru Debut si ma gandeam ce sentiment trebuie sa te incerce ca la doar 6 ani distanta, Wim Wenders sa te onoreze cu premiul pentru Contributia Extraordinara in Cinematografia Europeana. Statea in primul rand acum si in momentul replicii m-am uitat la el , la Wim Wenders, la Liv Ullmann, la Timothy Spall si brusc am rememorat momentul cand in fata mea era Brad Pitt si Angelina Jolie si m-a cuprins un soi de liniste bizara, o fericire si o recunostinta imensa ca sunt in preajma acestor oameni, acestor artisti care performeaza la cel mai inalt nivel .

ps: nu ma plang de cele 7 ore petrecute in aeroportul din Frankfurt, am avut timp sa ma gandesc la tot week-endul petrecut in Riga, sa fac cateva fotografii si sa zambesc fara motiv 🙂

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.