Din trecut si pana azi :)

Din trecut si pana azi :)

Ada Condeescu are 26 de ani şi este cunoscută atât la nivel naţional, cât şi internaţional, pentru talentul său actoricesc extraordinar. Pelicula „Eu când vreau să fluier, fluier“, în distribuția căreia o găsim pe tânăra actriță, obținea „Ursul de Argint“ la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în 2010. „Loverboy“ o aducea din nou în atenția publicului. Anul viitor, un nou film în regia lui Cătălin Mitulescu o va aduce pe marile ecrane.

Reporter: Ai jucat în filme apreciate și premiate la nivel național și internațional. Cum a intrat filmul în viața ta?
Ada Condeescu: Prin multe castinguri. Prima oară am filmat pentru un film franțuzesc care se turna în București. Am mers cu mama la probă. Ea voia să mă îmbrac frumos, dar am mers cu blugii mei largi, de rapper, și un tricou. Am luat castingul fără să știu franceză. Apoi a început munca. Am fost cea mai fericită ființă să ajung la 5 dimineața acasă. Aveam 11 ani.
Rep.: Cum te-ai decis să devii actriță?
A.C.: Nu știu. Și nu cred că a fost vorba de o decizie. E ceva ce exista dintotdeauna în mine. Îmi doream mereu să trăiesc în poveștile pe care le auzeam. Să fiu eu personajul poveștii și să trec prin toate lucrurile minunate și importante care i se întâmplau.

Rep.: Ți-a confirmat Institutul de Teatru convingerea că ești pe drumul cel bun?
A.C.: Da, în multe rânduri. Nu m-am simțit vreodată că sunt tratată sub ceea credeam eu că pot. Institutul de Teatru mi-a dat câteva repere importante și posibilitatea să încerc lucruri noi.

Rep.: În filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“, în regia lui Florin Șerban, ai interpretat rolul unei asistente sociale, studentă la psihologie. Pe platoul de filmare, colegi ți-au fost și deținuți. Te-ai simțit stingherită la început să îi ai alături, dat fiind trecutul lor? Ce a însemnat acea experiență pentru tine?
A.C.: La început m-am simțit de câteva ori copleșită. Era o energie foarte puternică printre cei 20 de tineri deținuți. La un moment dat, aveai senzația unei trăiri adevărate, care se întâmplă în timp real, și cred că atunci a fost momentul când am simțit că e vital să îmi înțeleg personajul până la capăt. A fost, pentru mine, o maturizare importantă.

Rep.: Pelicula a obținut „Ursul de Argint“ la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în 2010. Ce sentimente îl încearcă pe actorul care și-a adus contribuția la reușita unui film apreciat?
A.C.: Multe și foarte amestecate. De bine, întotdeauna, asta e clar.

Rep.: După „Eu când vreau să fluier, fluier“ au urmat alte pelicule, alte roluri. Își pun ele amprenta asupra omului Ada Condeescu? Cât de greu este să îmbraci „haina“ personajului și apoi să o dai jos?
A.C.: Personajul nu are haine. El îți apare în prima fază ca rezultat al unei ecuații, ca în matematică. Apoi vine partea de magie, praful de stele. Poți să simți că drumul pe care mergi e bun, după câteva săptămâni, luni de muncă. Creația e una colectivă: cu scenaristul, regizorul, costume, machiaj, scenografie. Toate personajele pe care le-am făcut până acum îmi sunt dragi, m-au marcat, le-am iubit și după ce filmările se terminau, uneori îmi doream să-mi mai petrec puțin timp în sfera acelei lumi noi, ireale. Și am făcut-o adesea.

Rep.: Care este rolul pe care l-ai interpretat și care a constituit o adevărată provocare pentru tine?
A.C.: Toate. Mereu am căutat să-mi aleg roluri care să fie departe de mine, de zona în care lucrurile mi-ar fi fost la îndemână. Cu fiecare rol o iei de la capăt, trebuie să împlinești ceva nou și să te supui la încercări.

Rep.: Cât de greu este pentru un tânăr proaspăt absolvent de Institut de Teatru și Flm să se impună pe marile ecrane sau pe marile scene de teatru?
A.C.: Este foarte greu în lumea întreagă, nu doar la noi. E drept, aici sunt mult mai puține șanse, oferte. E nevoie de muncă, muncă și iar muncă. Apoi onestitate față de ce îți dorești de la această meserie. Și, bineînțeles, steaua norocoasă, care de multe ori vine în funcție de cât de dăruit ești; așa cred. Fără aceste lucruri este imposibil să ai o carieră în film și în teatru.

Rep.: Ce rol ți-ai dori cu ardoare să interpretezi?
A.C.: Nu am un rol anume. Îmi doresc roluri puternice care să evolueze în poveste, să se transforme, să simți un traseu credibil, să te emoționeze și să transmită mesaje publicului spectator.

Rep.: Ce ingrediente cuprinde succesul în cinema?
A.C.: Nu există rețete. Ține de drumul fiecăruia, de cât de mult ești dispus să sacrifici, de felul în care știi să duci mai departe ce ai câștigat, de inteligență, de bunul-simț, de răbdare, de umilința adevărată și benefică pe care trebuie să o ai în fața meseriei de actor.

Rep.: Ce calităţi n-ar trebui să-i lipsească niciodată unui actor?
A.C.: Generozitatea.

Rep.: Care scenă ţi-a dat cele mai mari emoţii de până acum?
A.C.: Întotdeauna prima scenă a primei zile de filmare. Acolo e o avalanșă de emoții.

Rep.: Când ai simțit că ești mândră de tine de-a lungul profesiei?
A.C.: Am fost încântată când oamenii pe care îi iubesc și îi admir au fost mândri de mine, când am confirmat că pot să merg pe drumul pe care l-am ales.

Rep.: Pentru ce filmezi acum şi ce noutăţi pregăteşti?
A.C.: Am încheiat în toamna aceasta filmările pentru o nouă peliculă a lui Cătălin Mitulescu, titlul este încă în lucru. Acum repet pentru un spectacol de teatru, care sper că se va juca peste tot în țară.

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.